AU INCEPUT PRE-INSCRIERILE PENTRU TURA “CU BICICLETA LA MARE” 2017

Update: au inceput pre-inscrierile. Detalii despre tura din acest an si procedura de pre-inscriere in formularul de mai jos:

Unde mergeti? Va povestim mai departe!

La prima vedere, marea e cam departe de Bucuresti pentru un biciclist amator. 300 de kilometri? In sa? Si sa mai si platesc pentru tortura asta?

Ei bine, da. Anul trecut am fost cam 480 de oameni la start. Ce fel de oameni? De tot felul: ciclisti de 25 de ani, care fac 5.000 km pe luna. Si veterani de 75, care se tin dupa masini in timpul liber, pe drumul spre Giurgiu. Oameni bolnavi de corpul lor, pe care il vor vesnic sanatos, dar si corporatisti care viseaza sa puna mana pe orizont si sa-l duca inapoi la serviciu, sub forma de background pentru slide-ul de vanzari….

DB150627

E un mars. Unul de amatori. Nu acceptam concursuri si eroisme, pentru ca toata lumea trebuie sa ajunga intreaga si, pe cat posibil, fericita.

Asa ca pedalam in coloana, 1-2 persoane in latime, sa nu jenam traficul, cam un kilometru si ceva in lungime. Avem masini de asistenta si securitate in fata si in spate. Avem Salvare la indemana si un numar de urgenta la care puteti suna oricand. Si un autocar si-un tir la cativa kilometri in urma, in care se urca cei mai obositi. Nu lasam pe nimeni in urma, daca nu mai poate. Exista si o masina de service pentru biciclete, care rezolva majoritatea penelor.

DB150697

Cum spuneam, acceptam amatori bine pregatiti. Asta inseamna ca inainte de cursa e indicat sa aveti macar o tura mai lunga, de 60- 80 km intr-o zi, precum si macar 20 de ore adunate in sa in ultima luna. Pentru ca cea mai mare durere va fi fundul.

Traseul e simplu:

Prima zi: Bucuresti – Lehliu – Amara, unde e si petrecerea traditionala, care se lasa cu tombola, dar fara dans, din motive ce pot fi imaginate…). Pauzele sunt setate la fiecare 20 de kilometri si sunt de doua feluri: pauza de hidratare (apa si portocale) si pauza de alimentare (apa, cicolata, banane, portocale, eventual batoane). E bine sa aveti si un sandvis la voi, dar nu mai mult, ca nu e nevoie.

DB150010

A doua zi traseul e un pic mai greu, pentru ca urmeaza dealurile Dobrogei. Plecam pe la 830 de la Amara si, cu ceva noroc, suntem inca pe lumina pe plaja la Navodari. Si aici aceeasi solutie de pauze, la fiecare 20 de km.

DB150659

Alte cateva lucruri de stiut: viteza medie pe care o tinem este de 22 de km/h. Trebuie sa fiti pregatit sa o tineti, pentru ca e mai greu daca ramaneti in spatele plutonului. Chiar si asa, puteti sa ramaneti in urma si sa luati autocarul care merge la cativa kilometri mai in spate. Esential e sa nu trageti de voi pana la limita, ci sa avem impreuna o experienta placuta.

DB150949

Sosirea pe plaja e cel mai frumos moment, cand ne si oprim pentru o bere si ceva socializare, poate si-o baie rece inainte de…, da, inainte de a ne urca in autocar pentru drumul inapoi! Pentru intoarcere (si inclus in pretul biletului) vom avea TIR-uri pentru bicle si autocare pentru noi. Anul trecut, ca sa va faceti o idee de amploarea manifestarii, au fost 14 autocare si 7 Tir-uri…

DB150934

Cam astea sunt lucrurile esentiale. Costul biletului va fi clar in momentul in care stim pe ce sponsori ne putem baza, cam prin februarie. In fiecare an pretul a fost subventionat de acestia. Costul de participare este de 340 lei si asta inseamna cazare in Amara, masa de seara si micul dejun, alimentarea pe traseu, drumul inapoi si asistenta tehnica pe parcurs.

Eu am facut acest drum in urma cu 10 ani, impreuna cu cel care mi-a devenit acum amic, Cristi. De atunci mergem in fiecare an pentru ca, dincolo de a fi o actiune de masa si o demonstratie pentru sanatate si impotriva poluarii, e si o placere personala.

Si o descoperire de fiecare an: prieteni noi, miresme de rapita uitate, cantecul pasarilor si mai ales bucuria de a pedala in libertate.

Va astept sa o impartim! Pe 22 si 23 aprilie.

Resurse media (din 2016)

  • O selectie a celor mai frumoase fotografii realizate de fotograful nostru Dan Bistriteanu:

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1252500688098244.1073741853.118696241478700&type=3&uploaded=174

  • Galeria completa – fotograful nostru Dan Bistriteanu:

https://we.tl/HzNnm10xcp

  • Galeria foto a colegilor de la GIANT: urmeaza sa o publicam
  • Reportajele de la DIGI 24:

La sosire:  http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Cu+bicicleta+la+mare+la+final

Plecare ziua 2:  http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Cu+bicicleta+la+mare+pe+ploaie

Startul din Bucuresti:  http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Timp+Liber/Magazin/S-a+dat+startul+la+cursa+Cu+bicicleta+la+mare

Tura la Sinaia: e chiar asa de greu sa urci muntele Paduchiosu?

Doua zile pe bicla: am fost pana la Sinaia cu un grup de 50 de amatori si ne-am intors cu o gasca de oameni experimentati intr-ale ciclismului de lunga distanta. Aceiasi, n-am luat altii de la munte…) Am plecat cu oameni in dubiu, ne-am intors cu oameni increzatori in puterile lor. Sau ale autocarului. Da’ mai multi in puterile lor!

Asta e pe scurt. Pe indelete, lucrurile arata cam asa: Bucuresti – Targoviste (nu pe DN1, nu incurcam traficul pe acolo!), Fieni, Pucioasa (sau invers), Moroieni (cu vizitarea din mers a pitorestii zone in care localnicii traiesc si muncesc chiar pe drumul judetean…))) si-apoi cu un urcus pana la Cota 1000, masivul Paduchiosu – tot pe sosea, no worries! – si o coborare lejera pana in Sinaia.

Lejera pentru toata lumea, mai putin pentru un coleg care a insistat sa raspunda la telefon sotiei, pe coborare,  si s-a ales cu un foarte frumos bandaj la Spitalul Valea Tapului… E bine…))

20150524_091254_resized

Au fost doua zile, cam 9 ore de pedalat in fiecare. Cu pauze la 20 de kilometri, cu apa si biscuiti si ciocolata si banane (da, cred ca ne cam ingrasam in turele astea…)))

Greu? Multe sate, dar si multi oameni interesanti si prieteni noi. Cald? Doar pana la Pucioasa, dupa aceea muntele si-a facut datoria. Miros de brazi? Checked. Ursi? I-am speriat cu Smurd-ul.

Au fost doua zile de mers in pluton, pentru ca ceea ce facem noi nu e cursa, ci un mars al solidaritatii in care cei slabi nu sunt invinsi, ci asteptati sau ajutati cand sunt obositi (de aceea avem mereu un autocar in spate).

CBLM sinaia FB 2.jpg

Doua zile de placere a pedalatului, de senzatii tari la urcare si coborare pe Paduchiosu, doua zile de conversatii cu prietenii si inca vreo dupa, de oboseala placuta ramasa in oase.

20150523_174415

Cifre? 266 de kilometri in total. 1200 de metri diferenta de nivel (cu tot cu dealurile de pe drum). Viteza medie, pe la 16 km/h. Viteza constanta cea mai des folosita: 22 km/h.

Am introdus in noi apa, Isostar, biscuiti si ciocolata (merci, Carrefour!) si ne-am miscat cat am putut de repede mai departe, sa nu ne racim, cum zice ciclistul…) Desi era teribil de zapuseala.

Cel mai cald? Cam 37 de grade, inregistrate de ceasul meu. Cel mai greu? Catararea. Cel mai frumos? Fireste, la cota 1000…))). Sau la sosire?

Nu, la sosire nu. Pentru ca frumusetea acestui drum nu sta in destinatie. Ci doar in bucuria de a-l parcurge. Si, dupa, in a putea spune oricui te intreaba (si mai ales nu te intreaba):

 

Sinaia? Da, stii ca am fost cu bicicleta PANA acolo?

N-ai sa regreti nici o secunda: du-te cu bicicleta la Cazanele Dunarii!

“Am urcat pe Aconcagua!”, Am fost in Delta Mekongului”, “Sunt la cafea la Monte Carlo la o masa de Brad Pitt!” – asta e genul de postari pe care lumea fina si le pune in ziua de azi pe fb, ca sa tina pasul cu lumea si mai fina care le citeste, plictisita, din apartamentul de vacanta de pe 5th Avenue.

Lumea a devenit locul de joaca al romanilor si asta e un lucru bun, minunat, din care invatam ceva. Dar si Romania e in lumea asta. O lume frumoasa, pe care merita s-o vizitezi, chiar daca n-ai de aruncat un pet de bere, ambajalul de la biscuiti sau pachetul de tigari gol. Dar despre partea urata, alta data.

IMG_4087.JPG

Sa incepem cu ce e frumos: Am fost in week-end-ul trecut pe doua trasee bune si pentru muschi si pentru suflet:

Herculane – Orsova – Dubova (la Cazane, cum ii spune popular) si apoi 

Herculane – Valea Cernei – Godeanu.

N-a fost o tura organizata. Si va povestesc de ea aici tocmai pentru ca oricine, chiar si singur, poate s-o faca. Am avut noroc cu managerii unui hotel din Herculane – Afrodita – care au citit despre intentia mea de a veni cu prieteni de pe facebook si ne-au oferit un pachet bun pentru doua nopti de cazare si half-board. Seven Media s-a ocupat de logistica si comunicatii, multumim! Giant, partenerul meu dintotdeauna ni l-a trimis pe Catalin Mantescu cu o masina de asistenta tehnica. Si asta a fost tot!

Am sosit la Herculane vineri seara, in total cam 11 ciclisti si inca aproape pe atat membri ai familiilor (in general sotii si copiii inca mici), care au asigurat suportul moral…)). Iar sambata dimineata am pornit spre Orsova si Cazane.

De la Herculane la Orsova drumul e destul de circulat, inclusiv tir-uri, insa are o margine destul de lata, pe care te poti deplasa in siguranta. Atentie la viaducturi, acolo marginea dispare si e un pic mai tricky. La Orsova recomand o plimbare pe faleza, dotata inclusiv cu pista de biciclete, care te si pregateste pentru urcus: cam 200 de metri diferenta de nivel, pana la o culme din care cobori frumos spre Eselnita, prima localitate din Clisura. Si de-acolo incepe frumosul. Si foarte frumosul!

IMG_4120

Am pedalat cam 20-30 de kilometri pe langa Cazane (mici si mari) si n-am mai tinut sirul kilometrilor. Stiu doar ca am parcurs pe mal golful Dubova, am urcat dealul si-am iesit la finalul Cazanelor, spre Moldova noua. Si inapoi.

Inapoi, adica la terasa, plus plimbare cu barca (35 de lei de persoana) pe acelasi traseu, dar pe apa. Minunat! Se viziteaza o pestera – Veterani – si se ia pulsul malului sarbesc, cam pustiu si cam lipsit de turism. La noi, fireste, ca la Mamaia. Puzderie de lume!

IMG_4242.JPG

Seara ne-am intors la Herculane, la Afrodita, unde n-am mai avut putere de spa sau piscina (recomandate de cei de la hotel), desi am ajuns pe la 21.00, dupa 12 ore de drum, din care cam 8 pe bicla…

IMG_4165

 

IMG_4307

Dupa un somn fara prea multa febra musculara, ne-am pregatit de Valea Cernei. Drumul ales, de la Herculane la vf. Godeanu (ma rog, la poalele lui, pe sosea) urca prin masivul Domogled, cu o diferenta de nivel totala de vreo 1200 de metri (mai urci, mai cobori). Altitudinea maxima e de 880 (vezi peisajul de acolo in poza de mai jos), dupa care ai de ales: daca familia a venit cu masina dupa tine, poti sa cobori spre Baia de Arama.

 

IMG_4421

Daca nu ai asistenta familiala…)), ei bine, nu e chiar atat de rau: te intorci la Herculane. Cam jumatate din grup s-a intors in statiune, mai repede cu doua ore decat urcase…)) Cu totul, aventura asta ne-a luat 6 ore, dar ne-a lasat cu o colectie minunata de imagini cu stanci, pietre si Cerna, numai buna de rafting….

Cum poti sa faci si tu drumul asta?

Tu, adica un amator fara mult antrenament – sau un (aproape) profesionist, dar cu chef de pedalat lejer in locuri frumoase?IMG_4176

Foarte simplu: pleci vineri din Bucuresti, prin Craiova, cam 6 ore pana la Herculane. Folosesti statiunea ca baza, daca nu ai asistenta tehnica din partea familiei. Poti inchiria bicle de la hotel, dar eu am venit cu a mea – care a avut loc impreuna cu inca una in masina (Mercedes C-Klasse, multumim Tiriac Auto pentru imprumut!), fara sa mai punem un portbagaj exterior, dupa cateva incercari. Ma mandresc cu performanta asta…))

 

N-ai nevoie de apa sau mancare cu tine: peste tot sunt terase, chiar si pe Valea Cernei sunt doua locuri in care poti manca. Apa de la izvor acolo, de la minimarket in Cazane.

Greu? Nu prea. Maxim 80-90 de kilometri pe zi, dar peisajul te ajuta sa uiti de urcusuri. Si ai ce face chiar si daca vii cu o familie in urma: terasele din Clisura sunt bune, cu peste delicios, plus ca fiecare te plimba cu barca. Negociaza doar la pret!

Una peste alta, am descoperit o Romanie salbatic de frumoasa, un hotel / resort primitor si mi-am dorit sa salvam impreuna, macar cu un drum acolo, Herculanele.

Dar despre asta e cu mult mai mult de vorbit si pedalat…

IMG_4186.jpg

 

UPDATE: Cu Bicicleta la Cazane 2016 se tine ca tura pe cont propriu in 19-21 august

Salut!

Tura cu bicicleta la cazane s-a modificat intr-un concept mult mai simplu (pentru noi, organizatorii): fiecare vine cu masina lui, fiecare se intoarce la fel, cand doreste.

Practic, dintr-o tura asistata s-a transformat intr-una pe cont propriu, dar in grup. Ce anume am organizat? Ei bine, cazarea, chiar cu un pachet foarte bun, pus la bataie de niste oameni care vor sa promoveze Herculanele.

Ce e de facut? Intre 28 iulie si 5 august, intrati pe acest link si va rezervati camera. 

Disponibile in momentul de fata sunt 20 camere twin 4* si 5 camere premium – 1 pat dublu matrimonial + 1 canapea extensibila. Ce inseamna oferta lor?

Camera dubla twin = 518 lei/ camera dubla/ 2 persoane

Camera Premium = 644 lei/ sejur/ 2 persoane

Nu exista nici un alt fel de costuri pe care sa le platiti catre organizatori. Eu (Lucian Mindruta scrie acest articol) vin la hotel ca toata lumea, cu masina mea si cu biclele pe ea si merg cu voi cat voi putea.

Nu trebuie sa faceti nimic altceva decat sa va inscrieti pentru cazare si masa pe link-ul de mai sus. In gasca ne vedem vineri seara la hotel sau sambata dimineata la micul dejun, fiecare unde e repartizat: Afrodita sau Diana. Prima zi de tura, sambata, plecarea e la 09:30 de la Hotel Afrodita!

Traseul e deschis, in sensul ca va puteti intoarce oricand spre Herculane. Atentie: fiind tura pe cont propriu recomandam un rucsac cu de-ale gurii, haine de ploaie, apa si batoane energizante.

  • Sambata: pedalam prin Cazanele Dunarii pe traseul Herculane – Orsova – spre Moldova Veche. Nu cred ca ajungem pana la Moldova noua, la un moment dat ne intoarcem spre Herculane, probabil ca dupa Orsova inca vreo 30 km. Mai discutam la plecare.

herculane 1

  • Duminica : dimineata pedalam (85km) pe traseul Herculane – Manastirea Tismana – dar doar daca gasim pe cineva sa ne duca masina pana acolo! Daca nu, urcam 50 km pe Valea Cernei si de asemenea ne intoarcem in Herculane sa ne luam masinile.

herculane 2

 

Tura e una libera: fiecare isi poate duce ritmul lui. Vom face totusi puncte de regrupare la 20 de kilometri, pentru cei carora le place compania colegilor de biking!

Va astept in Herculane!

Lucian Mindruta

 

START INSCRIERI “CU BICICLETA IN TRANSILVANIA 2016” DIN 9-11 SEPTEMBRIE

Salut!

Pentru ca a mai ramas doar putin timp pana la expeditia in Transilvania, este momentul sa dam startul la inscrieri. Asa cum v-ati obisnuit, formularul de inscriere il gasiti AICI.

ATENTIE : Numarul de locuri este limitat la 40 de participanti iar alocarea lor se va face in ordinea efectuarii platii.
Data limita de inscriere / plata este 28 august 2016

Anul acesta putem opta pentru:

1. Plecare din Bucuresti – pret pachet 620 ron – pachetul include: Transport pentru participant, bagaj si bicicleta, cu autocar / microbuz Bucuresti – Cluj Napoca si retur Sighisoara – Bucuresti; Autocar / microbuz de insotire pentru bagaje si “participanti obositi” pe parcurtul celor doua zile de pedalat; Asistenta tehnica pentru biciclete pe parcursul celor doua zile de pedalat; Cazare in camera dubla, mic dejun si cina in Cluj Napoca si Targu Mures; pauze de hidratare si alimentare din 20 in 20 km; chit de participare

 

2. Plecare din Cluj Napoca – pret pachet 430 ron – pachetul include: Transport pentru participant, bagaj si bicicleta, cu autocar / microbuz Sighisoara – Cluj Napoca; Autocar / microbuz de insotire pentru bagaje si “participanti obositi” pe parcurtul celor doua zile de pedalat; Asistenta tehnica pentru biciclete pe parcursul celor doua zile de pedalat; Cazare in camera dubla, mic dejun si cina in Targu Mures; pauze de hidratare si alimentare din 20 in 20 km; chit de participare

Nota:
– pentru cazare in camera single se va achita o taxa suplimentara de 60 ron / persoana / noapte de cazare
– pentru pachetele speciale (familie, fara cazari, plecare din alte locatii…. etc) va rugam sa ne contactati la email catalin.mantescu@gmail.com sau tel 0740037525

Mai jos, povestea turei de anul trecut, vazuta de Lucian Mindruta

“Pentru ca mi-a placut enorm, anul asta sunt absolut decis sa ma intorc pe doua roti in Ardeal. Anul trecut am fost prin niste locuri atat de frumoase incat mai bine las imaginile sa spuna povestea:

 

Pe unde mergem?

Sa incepem cu hartile acestui traseu:

Vineri 9 septembrie, bucurestenii pleaca spre Cluj cu autocarul, circa 15.00, din parcarea Carrefour Baneasa.

Prima zi, 10 septembrie. Cluj – Targu Mures

Prima zi Cluj Tg. Mures

Si iata si versiunea electronica a traseului (courtesy Kulcsar Bela):

http://www.bikemap.net/hu/route/3133138-kolozsvar-marosvasarhely/

A doua zi, 11 septembrie. Targu Mures – Sighisoara:

A doua zi Tg. Mures Sighisoara

http://www.bikemap.net/hu/route/3133146-marosvasarhely-segesvar/

Am ales pentru prima zi un traseu de 106 km, care are avantajul ca e asfaltat, dar nu prea circulat. Trece prin sate si printre faneti si dealuri, are ceva diferenta de nivel (cam 1000 m) dar nimic de speriat. A doua zi e un pic mai scurt drumul, doar 99 de km, cu doar 500 m diferenta de nivel. Vom trece cu bine de el..)

Cateva lucruri comune la ambele zile: opririle sunt din 20 in 20 de kilometri. La toate avem apa si Isostar, iar din 40 in 40 avem si dulciuri, banane si biscuiti, pentru incarcarea cu material de “ars” in muschi. Nu stam mai mult de 15-20 de minute la fiecare, ca sa nu ne racim si ca sa nu ajungem prea tarziu seara. Opririle au si functia de regrupare, pentru ca inevitabil unii vor pedala mai incet.

Sosirea in Targu Mures ne asteptam sa fie undeva la orele 19.00, cand vom avea timp de un dus rapid, inainte sa coboram la masa si la petrecere. Nu va ganditi la discoteca toata noaptea, e mai degraba o ocazie sa ne cunoastem mai bine si sa povestim exact unde ne doare, ce muschi au febra si ce intamplari am trait pe parcursul primei zile…

A doua zi avem un traseu mai sinuos, modificat fata de cel initial, tocmai pentru a folosi doar drumuri cu asfalt si a sta departe de drumul cel mai circulat (si mai drept) intre Targu Mures si Sighisoara. Acesta este recomandat de un rutierist din Ardeal si trece prin sate pitoresti, evitand muntele si off-road-ul, dar ramanand in acelasi timp la distanta de traficul greu.

Sosirea la Sighisoara se intampla in Centrul Vechi si inseamna o bere rece, selfie-uri cu eroii care suntem (sau vom fi!), un tur rapid al centrului vechi, schimb de telefoane si poze si autocar spre casa. Unii, spre Bucuresti, altii, spre Targu Mures sau Cluj.

Ce sa-ti iei la tine?

In primul rand trebuie sa fim pregatiti de ploaie. Nu putem schimba data, asa ca trebuie sa ne schimbam pe drum, in functie de vreme.

Nu uitati de un Nurofen sau o aspirina inainte de cursa, pentru mai putina febra musculara. Energizante? Nu recomandam. E bine ca fiecare sa pedaleze pana aproape de capatul puterilor, nu dincolo de ele. Aceasta este o cursa de amatori, deci nu avem o tinta de timp sau performanta, in afara de distanta care trebuie parcursa.

Abandon? Oricand, ne-am gandit la asta

Nu e nici o rusine sa ramai in urma. Si nici macar sa abandonezi: la cativa kilometri in spatele coloanei exista un microbuz si cu remorca pentru biciclete in care va puteti odihni o vreme sau pana la capatul cursei. Nu va ganditi ca trebuie sa trageti foarte tare de voi: ideea e ca aceasta tura trebuie cel mai mult sa ne placa. Sa ne aducem aminte cu placere de ea!

In plus, pe langa acest microbuz avem asistenta tehnica de la Giant, precum si masini de escorta . Bagajele merg in microbuz, nu cara nimeni nimic in spate!

Ce asiguram noi: 

Mesele, sambata seara, mic dejun duminica dimineata, apa si dulciuri, autocarul pentru obositi, sosirea si intoarcerea acasa, asistenta tehnica, glume pe parcurs si sfaturi practice de drum… Ca acesta!

Profilul participantului:

E simplu: un amator, care are macar o ora in sa pe saptamana, de la inceputul sezonului frumos. Nu conteaza atat mult distanta, ci rezistenta in sa, pentru ca, pana la urma, cea mai mare problema sunt durerile in partea posterioara, nu neaparat efortul muschilor.

Apoi mai trebuie ceva: o conditie fizica normala spre buna.

Fumatorii inraiti si supra-ponderalii e bine sa se gandeasca de doua ori: aceasta tura nu e de slabit sau detoxifiat. E o tura in care facem o placere organismului prin efort. Si trebuie sa fi capabil de el fara suferinta sau riscuri. Nu acceptam de asemenea nici oameni cu probleme cardiace sau de tensiune. Insa varsta nu e un impediment: eu am 48 de ani si nea Marin Cenusa, care vine cu noi si o sa ne faca pe multi de rusine, are 76!

TRASEE spre start

Avem transport din Bucuresti spre startul din Cluj.

Autocarul din Bucuresti pleaca spre Cluj vineri.

Exista mai multe pachete, inclusiv pentru cei care vor sa vina cu masina lor la Cluj.

Va astept!

Lucian Mindruta

Cu Bicicleta In Transilvania 2016

 

Pentru ca mi-a placut enorm, m-am intors in 2016 pe doua roti in Ardeal. Anul trecut am fost prin niste locuri atat de frumoase incat mai bine las imaginile sa inceapa povestea:

 

Pe unde mergem?

Sa incepem cu hartile acestui traseu:

Vineri 9 septembrie, bucurestenii pleaca spre Cluj cu autocarul, circa 15.00, din parcarea Carrefour Baneasa.

Prima zi, 10 septembrie. Cluj – Targu Mures

Prima zi Cluj Tg. Mures

Si iata si versiunea electronica a traseului (courtesy Kulcsar Bela):

http://www.bikemap.net/hu/route/3133138-kolozsvar-marosvasarhely/

A doua zi, 11 septembrie. Targu Mures – Sighisoara:

A doua zi Tg. Mures Sighisoara

http://www.bikemap.net/hu/route/3133146-marosvasarhely-segesvar/

Am ales pentru prima zi un traseu de 106 km, care are avantajul ca e asfaltat, dar nu prea circulat. Trece prin sate si printre faneti si dealuri, are ceva diferenta de nivel (cam 1000 m) dar nimic de speriat. A doua zi e un pic mai scurt drumul, doar 99 de km, cu doar 500 m diferenta de nivel. Vom trece cu bine de el..)

Cateva lucruri comune la ambele zile: opririle sunt din 20 in 20 de kilometri. La toate avem apa si Isostar, iar din 40 in 40 avem si dulciuri, banane si biscuiti, pentru incarcarea cu material de “ars” in muschi. Nu stam mai mult de 15-20 de minute la fiecare, ca sa nu ne racim si ca sa nu ajungem prea tarziu seara. Opririle au si functia de regrupare, pentru ca inevitabil unii vor pedala mai incet.

Sosirea in Targu Mures ne asteptam sa fie undeva la orele 19.00, cand vom avea timp de un dus rapid, inainte sa coboram la masa si la petrecere. Nu va ganditi la discoteca toata noaptea, e mai degraba o ocazie sa ne cunoastem mai bine si sa povestim exact unde ne doare, ce muschi au febra si ce intamplari am trait pe parcursul primei zile…

A doua zi avem un traseu mai sinuos, modificat fata de cel initial, tocmai pentru a folosi doar drumuri cu asfalt si a sta departe de drumul cel mai circulat (si mai drept) intre Targu Mures si Sighisoara. Acesta este recomandat de un rutierist din Ardeal si trece prin sate pitoresti, evitand muntele si off-road-ul, dar ramanand in acelasi timp la distanta de traficul greu.

Sosirea la Sighisoara se intampla in Centrul Vechi si inseamna o bere rece, selfie-uri cu eroii care suntem (sau vom fi!), un tur rapid al centrului vechi, schimb de telefoane si poze si autocar spre casa. Unii, spre Bucuresti, altii, spre Targu Mures sau Cluj.

Ce sa-ti iei la tine?

In primul rand trebuie sa fim pregatiti de ploaie. Nu putem schimba data, asa ca trebuie sa ne schimbam pe drum, in functie de vreme.

Nu uitati de un Nurofen sau o aspirina inainte de cursa, pentru mai putina febra musculara. Energizante? Nu recomandam. E bine ca fiecare sa pedaleze pana aproape de capatul puterilor, nu dincolo de ele. Aceasta este o cursa de amatori, deci nu avem o tinta de timp sau performanta, in afara de distanta care trebuie parcursa.

Abandon? Oricand, ne-am gandit la asta

Nu e nici o rusine sa ramai in urma. Si nici macar sa abandonezi: la cativa kilometri in spatele coloanei exista un microbuz si cu remorca pentru biciclete in care va puteti odihni o vreme sau pana la capatul cursei. Nu va ganditi ca trebuie sa trageti foarte tare de voi: ideea e ca aceasta tura trebuie cel mai mult sa ne placa. Sa ne aducem aminte cu placere de ea!

In plus, pe langa acest microbuz avem asistenta tehnica de la Giant, precum si masini de escorta . Bagajele merg in microbuz, nu cara nimeni nimic in spate!

Ce asiguram noi: 

Mesele, sambata seara, mic dejun duminica dimineata, apa si dulciuri, autocarul pentru obositi, sosirea si intoarcerea acasa, asistenta tehnica, glume pe parcurs si sfaturi practice de drum… Ca acesta!

Profilul participantului:

E simplu: un amator, care are macar o ora in sa pe saptamana, de la inceputul sezonului frumos. Nu conteaza atat mult distanta, ci rezistenta in sa, pentru ca, pana la urma, cea mai mare problema sunt durerile in partea posterioara, nu neaparat efortul muschilor.

Apoi mai trebuie ceva: o conditie fizica normala spre buna.

Fumatorii inraiti si supra-ponderalii e bine sa se gandeasca de doua ori: aceasta tura nu e de slabit sau detoxifiat. E o tura in care facem o placere organismului prin efort. Si trebuie sa fi capabil de el fara suferinta sau riscuri. Nu acceptam de asemenea nici oameni cu probleme cardiace sau de tensiune. Insa varsta nu e un impediment: eu am 48 de ani si nea Marin Cenusa, care vine cu noi si o sa ne faca pe multi de rusine, are 76!

TRASEE spre start

Avem transport din Bucuresti spre startul din Cluj.

Autocarul din Bucuresti pleaca spre Cluj vineri.

Exista mai multe pachete, inclusiv pentru cei care vor sa vina cu masina lor la Cluj.

Va astept!

Lucian Mindruta

Cu bicicleta si doi copii in Delta: o tura de familie pe un traseu de exploratori

E ora 15 si pe Canalul Sulina trece un vapor. Mare. Stai, de fapt urias, pentru copii. Dar nu prea au chef de el. Nici noi. Suntem obositi, ne e cald, ne e sete si ne intrebam, eu, cei doi baieti ai mei, inca un copil si inca o mama: ce cautam noi aici?

IMG_2600

Chiar asa. Ce cautam? Ce-am gasit aproape in fiecare ora din cele 48 petrecute in Delta. Efort si incantare. Efort fizic si frumusete naturala (nu a noastra!). Linistea canalelor si a campului si gafaitul… oare cine face zgomotul asta? Nu cumva eu? Da, eu. Cu limba scoasa de-un cot, dar si cu ochii deschisi mari, gata sa primeasca locurile binecuvantate unde ne-au adus bicicletele.

Povestea turei noastre e una alambicata. Am pornit cu gandul sa fac o tura cu cativa prieteni. Apoi am zis s-o organizez mai bine, cu apa, mancare, dormit la hotel si drum cu autocarul. Si-apoi au aparut partenerii nostri care mi-au dat o idee: “auzi, voi de ce nu va luati copiii? Platim noi pentru ei. Pentru toti care se inscriu!”

Chiar asa? De ce sa nu-i luam? Primul raspuns a fost “pentru ca tura e prea grea, 80-90 de kilometri pe zi. Al doilea a fost o revelatie: pai s-o facem mai usoara! Asa s-a si intamplat. Am scurtat tura pentru ei. Iar copiii au mers gratis in tura asta, datorita Metropolitan Life, caruia ii multumim!

De asta in poze sunt aici cu trei copii (din care doi ai mei): pentru ca am ramas in urma la tura piticilor si am si scurtat-o, cat sa incapa in ea si un direct pe Digi, ca sa stie lumea de noi.

Dar sa ne intoarcem la poveste: au fost doua zile minunate in Delta si Dobrogea. Am plecat vineri cu autocarul din Bucuresti si, dupa 4 ore relaxate (ca n-am condus eu) am ajuns cu cei doi baieti, Mihai si Matei si cu inca vreo 9 copii, la Tulcea. Tura completa a mai cuprins 40 de adulti si inca vreo 5-6 persoane echipa tehnica si de voluntari care ne-au ajutat sa ducem greul (merci Mircea, Cristina, Catalin, sigur mai uit pe cineva…)))

13640949_1299851060029873_7472729743552277831_o

Sambata, la prima ora, ne-am avantat spre inima Deltei. Adultii cu biclele, copiii si parintii insotitori cu autocarul. Am facut jonctiunea la bac la Nufarul, o Arca a lui Noe care a suportat si masini de insotire si camionul cu apa rece si pe noi cu tot cu bicle.

Si-apoi s-a facut liniste. Liniste cu brotaci, greieri si cicade, pasari de apa si vapoare.

Liniste cu cald, cu soare, cu un pic de praf si-o gramada de pietre pe drum.

Liniste cu oameni zambind. Cu copii razand. Cu copii boscorodind. Cu copii suparati ca-i doare capul, ca mai e mult, ca uite o turma de oi, ca unde e apa, ca de ce nu e cola…

Stiti melodia asta, daca aveti copiii vostri. Si am ascultat-o si eu, de la Partizanu pana aproape de Comorova, si inapoi. Pasarile au mai acoperit-o pe ici pe colo. Dar fericirea ca-i vad in miscare a facut tot chinul din lume…)

Ne-au ajutat aici masinile care au putut intra in Delta. Camionul frigorific de la DB Schenker, incarcat cu Dorna si ciocolata, a reusit sa treaca doar de Partizanu. Au mers mai departe dupa noi, ajutandu-ne sa biruim setea cele doua 4×4: Ford Ranger (minunata masina pentru un tur ciclist, cu bena mare, care a inghitit multe bicle ale obositilor) si Ford EcoSport – un SUV micut si tocmai de aceea agil in offroad. Multumim, Tiriac Auto!

Cu totul, am facut intre 30 si 40 de kilometri cu ei. Si-am ajuns seara inapoi la bac, dupa o zi de expunere la cerul cu nori pufosi ai Deltei, cu miros de balta si departari nepopulate. Faceti, cand aveti vreme, tura asta, atat va zic!

Duminica a fost randul asfaltului. Familiile si-au incercat puterile cu copii cu tot, in sir indian, pe drumul Tulcea – Isaccea. Parea scurt pe harta, dar o chestie l-a stricat: incerca, mereu, sa se ridice la cer! Asa nu se parea pe urcus, cand numaram metri si minutele si bataile inimii: nu se mai termina odata? Copiii au avut nevoie de autocar doar o data pe bucata asta: la urcarea unui deal mai important. Dar cei mai multi au revenit pe bicle si-au terminat traseul: 35 de kilometri, pe langa baltile Dunarii si prin muntii Macinului (cred) in caldura si liniste, cu trafic putin si soferi politicosi. Da, se poate, in Dobrogea! Multumim!

Si-apoi i-am pus in autocar si-am continuat si noi, adultii insotiori. Am recuperat cu masina drumul pana la grupul compact al ciclistilor si-am pedalat cu ei, cu furtuna venind din spate, pe dealuri si fanete, pe langa floarea soarelui si paduri, pe langa un brat al Dunarii incarcat cu nuferi si pasari de balta, spre Braila.

Am ajuns, dupa 90 de kilometri, cu cinci minute inainte de furtuna. Care a venit peste noi pe bac, tocmai cand treceam Dunarea spre autocar. Uzi, obositi, dar fericiti, ne-am urcat unul cate unul, constienti ca mergem inapoi in viata noastra de luni incolo, constienti ca nu va fi la fel de obositoare, dar nici atat de frumoasa, calma si imbietoare ca Dobrogea.

Multumim, Dunare, ca ne-ai facut asa o minune. Si picioarelor noastre, ca ne-au dus. Si bicicletelor ca nu s-au oprit (echipa tehnica de la Giant a avut si ea o mare contributie). Si mai ales multumim verii ca ne-a oferit mai mult verde decat am putut duce.

Drept pentru care va mai lasam si voua…)))

Traseele, pentru cine vrea sa repete, prima zi e aici.

Si a doua zi, aici.

Gasiti galeriile de poze (fotograf Bogdan Radu) mai jos:

3 albume pe pagina noastra de Facebook CLICK AICI.

SAU Galeria completa (dimensiunile originale, si fara branding) pentru download CLICK AICI