Salut!
Facem de doi ani tura asta si mi-a placut atat de tare incat ma intorc si in al treilea. Pentru peisaj, pentru plimbarea cu barca pe Dunare, pentru urcarea prin defileul Cernei la Godeanu.
Ca si in anii trecuti, e o tura pe cont propriu, dar in gasca. Asta inseamna ca nu platiti nimic decat hotelul si veniti cu masinile voastre. Avem un link recomandat pentru cazare, aici.
Puteti face rezervari direct prin telefon la numărul: 0371 05 70 70
Sau prin site (în modulul standard de rezervari) cu mențiunea “Cu bicicleta la cazane
Sau la adresa de mail rezervari@afroditaresort.ro
Puteti sa va cazati si la alt hotel, desigur, dar de acolo, de la Afrodita vom pleca!
Nu avem nimic asigurat pe drum, deci fiecare are cu el apa si sandvis plus kit de pana plus pelerina de ploaie.
Data: vineri 7 (sosire in Herculane) – sambata 8 (Herculane – Cazane) – 9 septembrie (urcare pe Godeanu si intoarcere acasa).
Reuniunea grupului, pentru cei care stau la alte hoteluri: sambata 8 septembrie ora 9 dimineata, in fata la Hotel Afrodita.
De aici va povestesc cum a fost anul trecut:

Sa incepem cu ce e frumos: Am fost in week-end-ul trecut pe doua trasee bune si pentru muschi si pentru suflet:
Herculane – Orsova – Dubova (la Cazane, cum ii spune popular) si apoi

Herculane – Valea Cernei – Godeanu.
Traseul e aici: https://www.strava.com/activities/1178224207

N-a fost o tura organizata. Si va povestesc de ea aici tocmai pentru ca oricine, chiar si singur, poate s-o faca. Am avut noroc cu managerii unui hotel din Herculane – Afrodita – care au citit despre intentia mea de a veni cu prieteni de pe facebook si ne-au oferit un pachet bun pentru doua nopti de cazare si half-board.
Am sosit la Herculane vineri seara, in total cam 11 ciclisti si inca aproape pe atat membri ai familiilor (in general sotii si copiii inca mici), care au asigurat suportul moral…)). Iar sambata dimineata am pornit spre Orsova si Cazane.
De la Herculane la Orsova drumul e destul de circulat, inclusiv tir-uri, insa are o margine destul de lata, pe care te poti deplasa in siguranta. Atentie la viaducturi, acolo marginea dispare si e un pic mai tricky. La Orsova recomand o plimbare pe faleza, dotata inclusiv cu pista de biciclete, care te si pregateste pentru urcus: cam 200 de metri diferenta de nivel, pana la o culme din care cobori frumos spre Eselnita, prima localitate din Clisura. Si de-acolo incepe frumosul. Si foarte frumosul!

Am pedalat cam 20-30 de kilometri pe langa Cazane (mici si mari) si n-am mai tinut sirul kilometrilor. Stiu doar ca am parcurs pe mal golful Dubova, am urcat dealul si-am iesit la finalul Cazanelor, spre Moldova noua. Si inapoi.
Inapoi, adica la terasa, plus plimbare cu barca (35 de lei de persoana) pe acelasi traseu, dar pe apa. Minunat! Se viziteaza o pestera – Veterani – si se ia pulsul malului sarbesc, cam pustiu si cam lipsit de turism. La noi, fireste, ca la Mamaia. Puzderie de lume!

Seara ne-am intors la Herculane, la Afrodita, unde n-am mai avut putere de spa sau piscina (recomandate de cei de la hotel), desi am ajuns pe la 21.00, dupa 12 ore de drum, din care cam 8 pe bicla…


Dupa un somn fara prea multa febra musculara, ne-am pregatit de Valea Cernei. Drumul ales, de la Herculane la vf. Godeanu (ma rog, la poalele lui, pe sosea) urca prin masivul Domogled, cu o diferenta de nivel totala de vreo 1200 de metri (mai urci, mai cobori). Altitudinea maxima e de 880 (vezi peisajul de acolo in poza de mai jos), dupa care ai de ales: daca familia a venit cu masina dupa tine, poti sa cobori spre Baia de Arama.

Daca nu ai asistenta familiala…)), ei bine, nu e chiar atat de rau: te intorci la Herculane. Cam jumatate din grup s-a intors in statiune, mai repede cu doua ore decat urcase…)) Cu totul, aventura asta ne-a luat 6 ore, dar ne-a lasat cu o colectie minunata de imagini cu stanci, pietre si Cerna, numai buna de rafting….
Cum poti sa faci si tu drumul asta?
Tu, adica un amator fara mult antrenament – sau un (aproape) profesionist, dar cu chef de pedalat lejer in locuri frumoase?
Foarte simplu: pleci vineri din Bucuresti, prin Craiova, cam 6 ore pana la Herculane. Folosesti statiunea ca baza, daca nu ai asistenta tehnica din partea familiei. Poti inchiria bicle de la hotel, dar eu am venit cu a mea.
N-ai nevoie de apa sau mancare cu tine: peste tot sunt terase, chiar si pe Valea Cernei sunt doua locuri in care poti manca. Apa de la izvor acolo, de la minimarket in Cazane.
Greu? Nu prea. Maxim 80-90 de kilometri pe zi, dar peisajul te ajuta sa uiti de urcusuri. Si ai ce face chiar si daca vii cu o familie in urma: terasele din Clisura sunt bune, cu peste delicios, plus ca fiecare te plimba cu barca. Negociaza doar la pret!
Una peste alta, am descoperit o Romanie salbatic de frumoasa, un hotel / resort primitor si mi-am dorit sa salvam impreuna, macar cu un drum acolo, Herculanele.
Dar despre asta e cu mult mai mult de vorbit si pedalat…




Cu bicicleta in Halkidiki a fost cea mai placuta descoperire a inceputului de sezon 2017, pentru mine si inca 12 ciclisti. Nu de peformanta. Ci de anduranta si placere. Cum sa va spun… Dar nu mai bine va spune poza asta?
Halkidiki cu bicla e ca prin parc. Dar e ca si cum ai lua Parcul Herastrau, ai colora lacul in albastru, l-ai face mult mai mare, ai demola terasele, ai pune in locul lor munti si pini si pomi infloriti, ca si cum ai trimite toti oamenii acasa si-ai ramane tu, singur, cu toata minunatia asta…
Dar e si despre gasca: amatorii care sper sa deschida drumul, si in aceasta vara, invaziei romanesti cicliste in Grecia. Care e cu mult, cu mult mai mult decat o plaja!
Logistica: am plecat din Bucuresti cu un pick-up
800 de kilometri mai tarziu am tras la hotelul Meliton din Porto Carras, singurul deschis la inceput de aprilie. Cinci stele, dar a meritat, hotelul a fost foarte bun si cu parcare de biciclete lateral si multa intelegere pentru noi. Si ne-a dat ocazia sa ne dam mari cu biclele noastre in parcarea de yachturi…)
In prima zi am facut un traseu un pic mai dificil pentru amatori: Cam
Pe drumul spre Kalamitsi, pe culmea cea mai inalta, am reusit sa zarim in departare, cu o caciula de nori, Muntele Athos…
Si tot pe drumul asta ne-am bucurat de frumusetea salbatica a pietrelor decorate cu arbusti, aproape o munca de peisagist, si in acelasi timp una dintre atractiile vizuale ale peninsulei Sithonia, mai salbatica si mai putin batuta de turisti decat Cassandra…
Sigur, mai sunt si atractii de arta moderna: graferii greci au ajuns pana aici!
A doua zi, traseul a fost mai usor: Porto Carras Vourvourou,
Traseul zilei a doua a inclus oprirea la o alta plaja celebra, Vourvourou, un loc in care deja erau cativa turisti greci. Fireste, i-am depasit numeric si ca intensitate sonora!

Pentru cei care nu stiu de ea, tura aceasta cuprinde doua zile, sambata 3 si duminica 4 iunie 2017. Traseu: Cluj – Targu Mures (unde dormim sambata) – Sighisoara.


Cateva lucruri comune la ambele zile: opririle sunt din 20 in 20 de kilometri. La toate avem apa si Isostar, iar din 40 in 40 avem si dulciuri, banane si biscuiti, pentru incarcarea cu material de “ars” in muschi, multumita Carrefour. Iaurtul – introdus la ture cu mare succes anul trecut e Danone, atat sarat cat si cu fructe.
Sosirea in Targu Mures ne asteptam sa fie undeva la orele 19.00, cand vom avea timp de un dus rapid, inainte sa coboram la masa si la petrecere. Nu va ganditi la discoteca toata noaptea, e mai degraba o ocazie sa ne cunoastem mai bine si sa povestim exact unde ne doare, ce muschi au febra si ce intamplari am trait pe parcursul primei zile…
Ce sa-ti iei la tine?

































