Cu bicicleta in Halkidiki se intoarce in 2018. Intr-o formula mai simpla. Fiecare ajunge cu masina lui acolo. Si pedalam in gasca.

Plecam pe 3 mai, joi. Si ne intoarcem pe 6 mai, duminica. Trei nopti de cazare. Doua de biciclit pe doua trasee minunate in zona. Porto Carras – Kalamitsi in prima zi. Si Porto Carras – Vourvouru in a doua.

Cazarea va fi la Hotel Meliton in zona Neos Marmaris – Porto Carras. Costa approx 215 de euro de persoana pentru 3 nopti, cu mic dejun si cina si taxa de statiune. E singurul lucru pe care il organizam, ca sa fim impreuna. Cum procedati? Dati mail cu textul “Cu bicicleta in Halkidiki” la Alexandra Anton,  office@turism-autocare.ro. De acolo va preia ea si va da detalii de plata.

Asta e tot. Singurul lucru pe care il avem in comun e hotelul, sa fim impreuna. Dar cine vrea in alta parte, e liber sa caute, nu avem nicio restrictie.

Si acum, motivele pentru care merita sa mergi:

Iti spun simplu: nu te vei putea decide ce sa faci mai intai: poze? Sau pedalat? Pauza la taverna? Sau o coborare in viteza pe o sosea goala?

Cu bicicleta in Halkidiki a fost cea mai placuta descoperire a inceputului de sezon 2017, pentru mine si inca 12 ciclisti. Nu de peformanta. Ci de anduranta si placere. Cum sa va spun… Dar nu mai bine va spune poza asta?

Halkidiki cu bicla e ca prin parc. Dar e ca si cum ai lua Parcul Herastrau, ai colora lacul in albastru, l-ai face mult mai mare, ai demola terasele, ai pune in locul lor munti si pini si pomi infloriti, ca si cum ai trimite toti oamenii acasa si-ai ramane tu, singur, cu toata minunatia asta…

Dar e si despre gasca: amatorii care sper sa deschida drumul, si in aceasta vara, invaziei romanesti cicliste in Grecia. Care e cu mult, cu mult mai mult decat o plaja!

Logistica: am plecat din Bucuresti cu un pick-up Ford Ranger, care a tras dupa el o remorca (luata de la Zebra Bike). Anul asta insa, fiecare vine cu masina lui, caci am obosit sa ma intrebe granicerii de unde am 20 de biciclete…)))

800 de kilometri mai tarziu am tras la hotelul Meliton din Porto Carras, singurul deschis la inceput de aprilie. Cinci stele, dar a meritat, hotelul a fost foarte bun si cu parcare de biciclete lateral si multa intelegere pentru noi. Si ne-a dat ocazia sa ne dam mari cu biclele noastre in parcarea de yachturi…)

In prima zi am facut un traseu un pic mai dificil pentru amatori: Cam 70 de kilometri, 1300 de metri diferenta de nivel, de la Porto Carras la Kalamitsi, pe langa mare, cu oprire la taverna si pauze de hidratare si poze cam la fiecare 5 kilometri. Pur si simplu nu puteam continua fara sa luam cu noi imaginile astea…

Punctul final a fost plaja Kalamitsi, un loc inconjurat de stanci, cu o mare teribil de albastra si destul de calda (a doua zi unii au indraznit si-o baie). Aici ne-am propus sa ne intoarcem cu prima ocazie, nu doar pentru bicicleala, ci pentru vacanta pur si simplu.

Pe drumul spre Kalamitsi, pe culmea cea mai inalta, am reusit sa zarim in departare, cu o caciula de nori, Muntele Athos…

Si tot pe drumul asta ne-am bucurat de frumusetea salbatica a pietrelor decorate cu arbusti, aproape o munca de peisagist, si in acelasi timp una dintre atractiile vizuale ale peninsulei Sithonia, mai salbatica si mai putin batuta de turisti decat Cassandra…

Sigur, mai sunt si atractii de arta moderna: graferii greci au ajuns pana aici!

A doua zi, traseul a fost mai usor: Porto Carras Vourvourou, 70 si ceva de kilometri, cam 1000 de metri de urcat, dupa Strava, desi pe Garmin am inregistrat mai putin. 

N-am rezistat nici aici sa nu facem poze din kilometru in kilometru, dupa ce mai intai am facut o pauza la supermarket sa ne luam iaurt, sa mearga cu biscuitii adusi din Romania. Eu am gasit inclusiv Activia…))) si cei care merg cu mine la mare stiu si de ce…!

O singura panta de 10%, restul mizilic-uri, si totusi am am avut aici un abandon-doua, pentru care ne-a fost suficienta bena pick-up-ului. Oricum, de remarcat ca o parte din participanti au fost la prima experienta de lunga durata, adica mai mult de 10-20 de kilometri intr-o zi. Roxana (cea cu geaca rosie) a fost chiar la a doua experienta pe bicla, din cate inteleg…) Si nu, n-a abandonat!

Traseul zilei a doua a inclus oprirea la o alta plaja celebra, Vourvourou, un loc in care deja erau cativa turisti greci. Fireste, i-am depasit numeric si ca intensitate sonora!

 

Si, in caz ca va intebati, da, am stat si la terasa. Intr-o cafenea in Lagonitsi, cam in locul in care vara pleaca vapoarele cu turistii care fac turul Muntelui Athos pe mare. Nici picior de om, dar tocmai asta era placut: multimea si vanzoleala nu ne-au lipsit nicio clipa!

Un alt punct de atractie:

ciorba la plic cu electroliti, o chestie tare buna pentru ciclisti la drum lung, pentru ca iti aduce minerale fara prea mult zahar, sa te lesine…) Dar adevarul e ca n-am prea mancat in tura asta: pur si simplu era prea frumos, prea soare, prea bine …

 

Una peste alta, am facut cam 150 de kilometri in doua zile de bicicleta. Inca 1600 cu masina. Am plecat joi dimineata, unii au ajuns duminica la miezul noptii, altii luni dimineata, dupa o calatorie mai obositoare, dar si-o vizita in Salonic.

A meritat?

Da. Si va spun ce-am simtit intr-o pauza, singur, in varful unei pante, in linistea locului:

E cald. Pustiu de cald si bine, cat intinzi ochiul. Si mai departe. E liniste, agresata cand si cand de pasari, capre si cainii ciobanilor. E viata, care urca in tine clocotind odata cu ritmul inimii.

E randul vostru sa incercati. Halkidiki va asteapta. Pana in iulie, cand se aglomereaza…)

Lucian Mindruta