“Cu Bicicleta la Mare” este o expeditie si o traditie in acelasi timp, inceputa in 2007 de Lucian Mindruta, impreuna cu un prieten, Cristi.
Nici unul nu mai facuse un drum atat de lung, asa ca a fost cu emotii prima oara. Dar au facut-o pentru ca si-au dorit sa demonstreze ca amatorii, cu ceva antrenament, pot ajunge la mare de 1 Mai cu bicicleta, fara fum si fara fumuri.
De atunci mii de oameni i-au intovarasit in aceasta expeditie anuala. Nu e o cursa, pentru ca toata lumea trebuie sa ajunga. E mai degraba un exercitiu de solidaritate in depasirea propriilor limite.
La prima vedere, marea e cam departe de București pentru un biciclist amator. 300 de kilometri? In șa? Și să mai și plătesc pentru tortura asta?
Ei bine, da. In 2015, la mare, am fost 480 de oameni la start. Ce fel de oameni? De tot felul: ciclisti de 25 de ani, care fac 5.000 km pe luna. Si veterani de 75, care se tin dupa masini in timpul liber, pe drumul spre Giurgiu. Oameni bolnavi de corpul lor, pe care il vor vesnic sanatos, dar si corporatisti care viseaza sa puna mana pe orizont si sa-l duca inapoi la serviciu, sub forma de background pentru slide-ul de vanzari….
Vorba multa? Sa va spun pe scurt despre ce e vorba.
E un mars. Unul de amatori. Nu acceptam concursuri si eroisme, pentru ca toata lumea trebuie sa ajunga intreaga si, pe cat posibil, fericita.
Asa ca pedalam in coloana, 1-2 persoane in latime, sa nu jenam traficul, cam un kilometru si ceva in lungime. Avem masini de asistenta si securitate in fata si in spate. Avem Salvare la indemana si un numar de urgenta la care puteti suna oricand. Si un autocar si-un tir la cativa kilometri in urma, in care se urca cei mai obositi. Nu lasam pe nimeni in urma, daca nu mai poate. Exista si o masina de service pentru biciclete, care rezolva majoritatea penelor.
Cum spuneam, acceptam amatori bine pregatiti. Asta inseamna ca inainte de cursa e indicat sa aveti macar o tura mai lunga, de 60- 80 km intr-o zi, precum si macar 20 de ore adunate in sa in ultima luna. Pentru ca cea mai mare durere va fi fundul.
Traseele expeditiilor le gasiti in paginile dedicate.
Pauzele sunt setate la fiecare 20 de kilometri si sunt de doua feluri: pauza de hidratare (apa si portocale) si pauza de alimentare (apa, cicolata, banane, portocale, eventual batoane). E bine sa aveti si un sandvis la voi, dar nu mai mult, ca nu e nevoie.

Alte cateva lucruri de stiut: viteza medie pe care o tinem este de 22 de km/h. Trebuie sa fiti pregatit sa o tineti, pentru ca e mai greu daca ramaneti in spatele plutonului. Chiar si asa, puteti sa ramaneti in urma si sa luati autocarul care merge la cativa kilometri mai in spate. Esential e sa nu trageti de voi pana la limita, ci sa avem impreuna o experienta placuta.
Sosirea este cel mai frumos moment, cand ne si oprim pentru o bere si ceva socializare inainte de…, da, inainte de a ne urca in autocar pentru drumul inapoi! Pentru intoarcere (si inclus in pretul biletului) vom avea TIR-uri pentru bicle si autocare pentru noi. Anul trecut la mare, ca sa va faceti o idee de amploarea manifestarii, au fost 11 autocare si 5 Tir-uri…

Cam astea sunt lucrurile esentiale. Costul biletelor este subventionat de sponsorii obtinuti. Asta inseamna cazare , masa de seara si micul dejun, alimentarea pe traseu, drumul inapoi si asistenta tehnica pe parcurs.
Eu am facut drumul spre mare in urma cu 8 ani, impreuna cu cel care mi-a devenit acum amic, Cristi. De atunci pedalam in fiecare an pentru ca, dincolo de a fi o actiune de masa si o demonstratie pentru sanatate si impotriva poluarii, e si o placere personala.
Va astept sa o impartim!
– Cu Bicicleta la mare 2016 – 23-24 aprilie 2016
– Cu Bicicleta in Delta 2016 – 4-5 iunie 2016
– Cu Bicicleta in Transilvania 2016 – 9-10 iulie 2016
– Cu Bicicleta la Sinaia 2016 – 18-19 iunie 2016
-Cu Bicicleta la Cazane 2016 – 20-21 august 2016















Cu bicicleta in Halkidiki a fost cea mai placuta descoperire a inceputului de sezon 2017, pentru mine si inca 12 ciclisti. Nu de peformanta. Ci de anduranta si placere. Cum sa va spun… Dar nu mai bine va spune poza asta?
Halkidiki cu bicla e ca prin parc. Dar e ca si cum ai lua Parcul Herastrau, ai colora lacul in albastru, l-ai face mult mai mare, ai demola terasele, ai pune in locul lor munti si pini si pomi infloriti, ca si cum ai trimite toti oamenii acasa si-ai ramane tu, singur, cu toata minunatia asta…
Dar e si despre gasca: amatorii care sper sa deschida drumul, si in aceasta vara, invaziei romanesti cicliste in Grecia. Care e cu mult, cu mult mai mult decat o plaja!
Logistica: am plecat din Bucuresti cu un pick-up
800 de kilometri mai tarziu am tras la hotelul Meliton din Porto Carras, singurul deschis la inceput de aprilie. Cinci stele, dar a meritat, hotelul a fost foarte bun si cu parcare de biciclete lateral si multa intelegere pentru noi. Si ne-a dat ocazia sa ne dam mari cu biclele noastre in parcarea de yachturi…)
In prima zi am facut un traseu un pic mai dificil pentru amatori: Cam
Pe drumul spre Kalamitsi, pe culmea cea mai inalta, am reusit sa zarim in departare, cu o caciula de nori, Muntele Athos…
Si tot pe drumul asta ne-am bucurat de frumusetea salbatica a pietrelor decorate cu arbusti, aproape o munca de peisagist, si in acelasi timp una dintre atractiile vizuale ale peninsulei Sithonia, mai salbatica si mai putin batuta de turisti decat Cassandra…
Sigur, mai sunt si atractii de arta moderna: graferii greci au ajuns pana aici!
A doua zi, traseul a fost mai usor: Porto Carras Vourvourou,
Traseul zilei a doua a inclus oprirea la o alta plaja celebra, Vourvourou, un loc in care deja erau cativa turisti greci. Fireste, i-am depasit numeric si ca intensitate sonora!

Pentru cei care nu stiu de ea, tura aceasta cuprinde doua zile, sambata 3 si duminica 4 iunie 2017. Traseu: Cluj – Targu Mures (unde dormim sambata) – Sighisoara.


Cateva lucruri comune la ambele zile: opririle sunt din 20 in 20 de kilometri. La toate avem apa si Isostar, iar din 40 in 40 avem si dulciuri, banane si biscuiti, pentru incarcarea cu material de “ars” in muschi, multumita Carrefour. Iaurtul – introdus la ture cu mare succes anul trecut e Danone, atat sarat cat si cu fructe.
Sosirea in Targu Mures ne asteptam sa fie undeva la orele 19.00, cand vom avea timp de un dus rapid, inainte sa coboram la masa si la petrecere. Nu va ganditi la discoteca toata noaptea, e mai degraba o ocazie sa ne cunoastem mai bine si sa povestim exact unde ne doare, ce muschi au febra si ce intamplari am trait pe parcursul primei zile…
Ce sa-ti iei la tine?

















