Sunt o multime de legende in Bucuresti, despre cat de periculos e drumul pe bicicleta. Dar statisticile spun altceva. Anul trecut au fost 62 de morti in accidente in orasul asta si 760 de oameni au fost raniti. Cei mai multi dintre morti si raniti au fost pietoni care traversau neregulamentar sau pe trecere. Cam jumatate. Restul erau in masini care mergeau nebuneste, de obicei in directia altei masini. Ciclistii nu prea intra la statistica asta, desi sunt sigur ca ii gasesti si acolo. Da’s putini. Pentru ca sunt simtiti. Cat de cat.

Foarte curand insa o sa avem primul sofer ucis cu salbaticie de un ciclist pe care l-a claxonat. 

Si e posibil ca eu sa fiu faptasul. Ca atare, ca sa nu patiti nimic, incerc sa va explic in cateva randuri ce cauta ciclistul in trafic si cum trebuie sa ne purtam cu el daca vrem ca lumea sa considere ca am castigat masina aia de 100k euro pe drept, nu prin furt si mitocanie.

Deci:

1. Ciclistul este participant la trafic, conform cu legea. Codul rutier spune ca el are dreptul sa fie acolo, pe partea dreapta a soselei. Nu e cazul sa te intrebi, nesimtitule care ti-ai luat carnet la Pitesti daca a platit taxta de drum. Are si el masina, a platit pentru ea si merge cu bicla. Deci fii multumit ca poti sa-l depasesti mai usor! Arata ca esti un domn si incetineste cand treci pe langa el. Te costa fix 0,5 bani, dar castigi inima unui om. Nu ca ar conta.
2. Ciclistul te aude. Nu e nevoie sa-l claxonezi. Nici n-are de gand, cand te aude, sa faca brusc stanga si sa-ti iasa in fata. Pentru ca nu e la fel de isteric ca tine, pentru ca are bun simt, pentru ca nu vrea sa incurce pe nimeni. Merge si el pe acolo. Nu e un OZN, sa te rapeasca si sa te duca intr-o clinica in spatiu unde sa-ti injecteze caracter si neuroni. Mergi mai departe si nimic nu se va schimba in viata ta.
3. Ciclistul merge cu 20 km/h. Nu poti sa ai pretentia sa treci pe langa el tot cu 100 km/h, cu cat ai obiceiul tu sa forjezi in oras. Odata ca-l poti dezechilibra. Si-a doua oara ca e periculos si pentru tine. Daca il lovesti, sa stii ca, dincolo de decesul lui, va trebui sa-ti repari farurile. Si poate n-ai Casco, desteptule! La fel si pe un drum national: faptul ca un biciclist e si el pe drumul ala nu e neaparat un blestem, care ti-a rapit aiurea 50 de kilometri pe ora din aia 160 cu cat te-ai obisnuit sa gonesti pe acolo, ca nu e nimeni. Incetineste si fa cunostinta cu un alt membru al speciei tale. Nu, nu zic sa si intri in vorba, ca stiu ca nu scot nimic inteligent de la tine. Am mai incercat.
4. Ciclistul nu vrea sa-ti faca in ciuda. Nu vrea sa moara. Nu doreste sa te deranjeze. Insa dincolo de toate el are dreptul sa fie acolo. Face economie de resurse pe planeta asta pe care suntem toti. Datorita lui poate ai in plamani 2-3 grame de monoxid mai putin. Datorita lui, poti sa te intorci spre duduia vopsita si botoxata care sta in dreapta ta si sa radeti amandoi de amaratul ala cu bicicleta si costum mulat. Precis e gay. Sau e mort de invidie ca n-are masina ca a ta. Sau o sa ajunga maine acolo unde tu sosesti fix intr-un sfert de ora.

Ceea ce, desigur, nu te scuteste de finalul acestui text. Unde o sa ajungi inaintea lui, tu care m-ai claxonat duminica seara desi n-aveam unde sa ma duc decat in sant?

Unde te trimit eu.

Da geamul jos pentru detalii de traseu.