Halkidiki cu bicicleta – poti? Si merita?

Poti, chiar ca amator in primul an cu bicicleta. Pana in iunie, recomandarea mea.

Daca merita?

Sa-ti spun simplu: nu te vei putea decide ce sa faci mai intai: poze? Sau pedalat? Pauza la taverna? Sau o coborare in viteza pe o sosea goala?

IMG_7672Cu bicicleta in Halkidiki a fost cea mai placuta descoperire a inceputului de sezon, pentru mine si inca 12 ciclisti. Nu de peformanta. Ci de anduranta si placere. Cum sa va spun… Dar nu mai bine va spune poza asta?

DCIM101GOPROGOPR2369.JPG

Halkidiki cu bicla e ca prin parc. Dar e ca si cum ai lua Parcul Herastrau, ai colora lacul in albastru, l-ai face mult mai mare, ai demola terasele, ai pune in locul lor munti si pini si pomi infloriti, ca si cum ai trimite toti oamenii acasa si-ai ramane tu, singur, cu toata minunatia asta…

IMG_7686Dar e si despre gasca: amatorii care sper sa deschida drumul, in aceasta vara, invaziei romanesti cicliste in Grecia. Care e cu mult, cu mult mai mult decat o plaja!

IMG_7734Logistica: am plecat din Bucuresti (merci Carrefour pentru gazduirea masinilor si provizii!) cu un microbuz, plus un pick-up Ford Ranger, care a tras dupa el o remorca (luata de la Zebra Bike). In bena am pus de-ale ciclistilor pentru trei zile: portocale, banane, biscuiti, apa (Dorna, merci!) si Isostar. Cred ca si ciocolata, dar nu discutam despre asta in public!

IMG_7509800 de kilometri mai tarziu (eu am fost la volan), bicicletele au ajuns cu bine si fara incidente, cu doua ore mai devreme decat participantii. Am tras la hotelul Meliton din Porto Carras, singurul deschis la inceput de aprilie. Cinci stele, ceea ce a ridicat pretul excursiei pana la 370 de euro. Dar, zic eu, a meritat, hotelul a fost foarte bun si cu parcare de biciclete lateral si multa intelegere pentru noi. Si ne-a dat ocazia sa ne dam mari cu biclele noastre in parcarea de yachturi…)

IMG_7528In prima zi am facut un traseu un pic mai dificil pentru amatori: Cam 70 de kilometri, 1300 de metri diferenta de nivel, de la Porto Carras la Kalamitsi, pe langa mare, cu oprire la taverna si pauze de hidratare si poze cam la fiecare 5 kilometri. Pur si simplu nu puteam continua fara sa luam cu noi imaginile astea…

Punctul final a fost plaja Kalamitsi, un loc inconjurat de stanci, cu o mare teribil de albastra si destul de calda (a doua zi unii au indraznit si-o baie). Aici ne-am propus sa ne intoarcem cu prima ocazie, nu doar pentru bicicleala, ci pentru vacanta pur si simplu.

IMG_7736Pe drumul spre Kalamitsi, pe culmea cea mai inalta, am reusit sa zarim in departare, cu o caciula de nori, Muntele Athos…

IMG_7722.JPGSi tot pe drumul asta ne-am bucurat de frumusetea salbatica a pietrelor decorate cu arbusti, aproape o munca de peisagist, si in acelasi timp una dintre atractiile vizuale ale peninsulei Sithonia, mai salbatica si mai putin batuta de turisti decat Cassandra…

IMG_7752.JPGSigur, mai sunt si atractii de arta moderna: graferii greci au ajuns pana aici!

IMG_7771.JPGA doua zi, traseul a fost mai usor: Porto Carras Vourvourou, 70 si ceva de kilometri, cam 1000 de metri de urcat, dupa Strava, desi pe Garmin am inregistrat mai putin. 

N-am rezistat nici aici sa nu facem poze din kilometru in kilometru, dupa ce mai intai am facut o pauza la supermarket sa ne luam iaurt, sa mearga cu biscuitii adusi din Romania. Eu am gasit inclusiv Activia…))) si cei care merg cu mine la mare stiu si de ce…!

O singura panta de 10%, restul mizilic-uri, si totusi am am avut aici un abandon-doua, pentru care ne-a fost suficienta bena pick-up-ului. Oricum, de remarcat ca o parte din participanti au fost la prima experienta de lunga durata, adica mai mult de 10-20 de kilometri intr-o zi. Roxana (cea cu geaca rosie) a fost chiar la a doua experienta pe bicla, din cate inteleg…) Si nu, n-a abandonat!

IMG_7961Traseul zilei a doua a inclus oprirea la o alta plaja celebra, Vourvourou, un loc in care deja erau cativa turisti greci. Fireste, i-am depasit numeric si ca intensitate sonora. Sper sa ne mai primeasca si la vara…)

DCIM101GOPROGOPR2372.JPG

Si, in caz ca va intebati, da, am stat si la terasa. Intr-o cafenea in Lagonitsi, cam in locul in care vara pleaca vapoarele cu turistii care fac turul Muntelui Athos pe mare. Nici picior de om, dar tocmai asta era placut: multimea si vanzoleala nu ne-au lipsit nicio clipa!

Un alt punct de atractie:


ciorba la plic cu electroliti, o chestie tare buna pentru ciclisti la drum lung, pentru ca iti aduce minerale fara prea mult zahar, sa te lesine…) Dar adevarul e ca n-am prea mancat in tura asta: pur si simplu era prea frumos, prea soare, prea bine …

Sa nu uit o multumire speciala. Cristinei Suica, soferita masinii de suport, mama ranitilor si ciclista care nu s-a dat deloc pe doua roti. Ea a facut cel mai mare sacrificiu in tura asta! Poate chiar mai mare decat al lui Stefan Horyna, care n-a mai putut ajunge deloc…(((

IMG_7741

Una peste alta, am facut cam 150 de kilometri in doua zile de bicicleta. Inca 1600 cu masina (cu microbuzul la dus, cu autocarul la intors, dupa ce microbuzul s-a stricat). Am plecat joi dimineata, unii au ajuns duminica la miezul noptii, altii luni dimineata, dupa o calatorie obositoare, dar si-o vizita in Salonic.

A meritat?

Da. Si va spun ce-am simtit intr-o pauza, singur, in varful unei pante, in linistea locului:

E cald. Pustiu de cald si bine, cat intinzi ochiul. Si mai departe. E liniste, agresata cand si cand de pasari, capre si cainii ciobanilor. E viata, care urca in tine clocotind odata cu ritmul inimii.

E randul vostru sa incercati. Halkidiki va asteapta. Pana in iulie, cand se aglomereaza…)

Lucian Mindruta

IMG_7758

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s